Intro

Parca a trecut o vesnicie de la scrierea si publicarea unui asemenea editorial. A trecut prea multa vreme, aproape 10 ani, in care s-au intamplat extraordinar de multe schimbari. Am inchis blogul personal, insa simteam o chemare ambigua si necesitatea aceasta interioara tot mai apasatoare pentru a ma intoarce la vechiul meu supliciu. Am vrut sa am un loc in care sa pot emana si refula dupa propria mea chemare launtrica, asadar am canonizat energia pe care o aveam asupra proiectelor personale si asupra acestui salas digital.

Timpul este imaginea mobila a eternitatii imobile.

Timpul a ajuns a reprezenta, pentru persoana mea, un factor important… acest unidirectional si ireversibil element al experientei pe care o numim, acum, ‘viata’. Asa spunea si Platon, “Timpul este imaginea mobila a eternitatii imobile”. Aproape ca as vrea a prezenta perioada aceasta sub semnul intrebarii, avand clasarea unei oarecare forme iluzioniste, dar, un om ceva mai citit ca mine, demn de apreciat, este de parere ca deja s-a demonstrat faptul ca vremea este relativa si se modifica in jurul unui asa numit colaps gravitational. Numai aceasta premisa, studiata atent, presupune ca timpul sau perioada aceasta unidirectionala, ar putea avea o baza culpabila, avand in vedere ca, la nivel molecular, sunt extrem de multe diferente majore intre perioada temporala si distanta atemporala. Nu mai conteaza, am sa incerc abtinerea din a mai comenta suplimentar. Il voi considera ceva ambiguu, extrem de important si innacesibil maselor, asadar, nu il vom intelege niciodata si vom ajunge sa-l pretuim cu adevarat doar atunci cand nu va mai exista nisip in aceasta clepsidra ce-mi masoara viata. Trist. Pentru ca suntem prada viselor irelevante, avem tendinta de a cauta aevea si efemer atestari din partea altor oameni si nu pretuim adevarul si prezentul. Chiar daca nu reusesc sa inteleg “a patra dimensiune”, incerc sa imi alienez o parte dintre ganduri si sa ma comport aidoma altor oameni doar pentru a ma considera “un om normal”.

Nu as vrea a lasa impresia ca sunt un activist fanatic al unui concept sau ideologii pe care nu o sustin cu adevarat. Nu vreau sa iau parte la aceste razboaie media care se axeaza pe mesaje subliminale, care promoveaza religii sau culte. Acestea au loc peste tot pe terra si nu ajuta la prosperitatea comunitara si sociala. Consider ca am mult prea multe circumvolutiuni cerebrale pentru a ajunge asociat cu vreo cruciada post-modernista a secolului XXI. Cu totii suntem liberi sa credem ce vrem, sa alegem sursele de informare dupa standarde proprii si, in cele din urma, sa nu lasam acest urias aparat de propaganda a ne manipula cu referinte aiurea si irelevante. Noi suntem singurii care putem avea stapanirea necesara pentru a putea selecta frecventa potrivita si oamenii care, intr-adevar ar rezona, cu fundamentul valorilor dobandite, din punct de vedere moral si social. Toata lumea are un cod scris si imi pare rau ca sunt prea rari aceia care pot observa pattenuri comunitare. Iar cei care le observa, in general, le ignora. Eu am incetat din a mai crede ca toate acestea reprezinta o coincidenta. Asa cum am spus, am aderat la teoria, deja celebra, promovata de Elon Musk: Viata este o simulare!

Pentru mine, vremea nu este reprezentata ca o distanta intre fapte. Facand o analiza, as prefera sa o vad ca pe un tot unitar, inseparabil, compus in 3 faze: trecut, prezent si viitor, dar care are o singura traiectorie uniforma, rectilinie si unidirectionala. Chiar daca este culpabila gandirea, voi alege sa imi conduc existenta bazata pe clisee, alaturi de oameni similari, undeva in etern, ignorand alte mentalitati. Ma bucur ca inca mai sunt oameni care nu au incetat sa isi puna intrebari, oameni care lupta, si cel mai important, persoane pentru care este mai relevanta perpetuarea si dezvoltarea speciei. Am ajuns a ma bucura in momente care, comparabil cu toate aceste nimicuri cotidiene, demne de presa tabloida de mana a doua sau razboaie academice, conversationale, conventionale, inutile si nocive. Am ajuns a ma bucura cand o parte dintre valori au ramas neschimbate si am incetat din a mai consuma doctrina viermanoasa pompata de anumite trusturi de presa. Sfatul meu: Filtrarea atenta a surselor de informare! Consumand constant, involuntar si consecvent postari nocive, asta va va conduce catre o manipulare inerenta si invountara.

Realitatea nu se formează poate decât în memorie.

Din pacate, nu am o structura pentru aceasta postare. Am spus ca am sa fiu sincer, ca am sa scriu doar ce gandesc si ca imi voi lasa mainile sa imi conduca mintea. Sau invers? Nu mai conteaza acum. Pentru a contura un oarecare traseu, am hotarat a il cita pe inegalabilul Proust: “Realitatea nu se formeaza poate decat in memorie”. In termeni simpli, realitatea este subiectiva daca aducem vorba despre ceea ce imi place a personifica si numi drept ‘perspectiva observatorului’. Doar acesta este avizat si capabil sa determine incongruenta intre convingeri si trairi. Acesta poate avea o parere unica si personala. Citeam undeva ca oamenii reprezinta suma primelor 10 persoane din viata lor. Ceea ce inseamna ca realitatea ta, este parte din realitatea acestora, insemnand, desigur, ca reciproca ramane valabila. Rari sunt cei care pot avea o separare clara intre adevar si minciuna. Spun asta deoarece observ acum ca fiecare dintre noi asistam, intr-o oarecare masura, la o realitate indusa prin tot felul de modele imunde, alese inca din copilarie. Prea multe personaje permit manipularea si indoctrinarea maselor, avand ca punct colateral o serie de atrocitati care sa perinde creierii copiilor nostri! (Nu am copii, dar mi s-a parut ca suna cool. Feministele sa strige la 1, 2, 3! )

Asadar, ma-ntreb: Toate astea pentru ce? In presa oricum nu apare nimic nou. Poate doar subiectele de actualitate care vand. Asta, bineinteles, datorita faptului ca peste tot sunt haite ce-si urmaresc interesul si slujesc piramida care le va da mancare. Si in acest caz, am sa va intreb, inca o data: Care este rezolvarea? (Ah, da, clipuri cu animale!)

Am sa fac o paralela intre citatul pe care l-am mentionat mai sus asa si trauma a unui astfel de fenomen global. Asa cum am spus, am impresia ca acestor copii li se vor promova asemenea valori gresite inca de cand se nasc, vor invata ca sistemul nu este asa cum credeau in scoala, apoi sunt nevoiti sa se adapteze unor mize mizere si traiesc tot avand un bagaj de regrete asemenea parintilor. Inacceptabil! Cunosc, munca si perseverenta dau rezultate, indiferent de categoria sociala  sau domeniul de activitate, insa, de cele mai multe ori, “validarea” ta va sta la cheremul unui anume “veteran”. Aceasta validare a ajuns a fi vitala. Fara o astfel de confirmare, membrii acelui grup se vor feri din a acorda prea mult credit si mesajul nu se va propaga asa cum sperai. Asadar, acesta va fi extrem de usor de “suprascris” de un alt membru, poate mai prost, dar care a primit o astfel de “validare”. Cu alte cuvinte, nu te vei face auzit. Este o lege nescrisa. Este si o parte buna: “Realitatea nu se formeaza, poate, decat in memorie”. Adica, insasi premisa de la care pleci este eronata. ( Ca atunci cand incerci sa rezolvi o problema matematica, insa datele din enunt sunt gresite. ) Si totusi, ce ar fi fost Proust fara madlene?

Realitatea este ca parerea unui alt om despre tine este efemera, irelevanta si neimportanta. De ce? Pentru ca fiecare este compus din cele 10 piese despre care vorbeam mai devreme. Daca viziunea realitatii celor 10 care au reusit a influenta receptorul si este alta fata de cea a celor 10 care au perpetuat influentarea ta, ei bine, in acest caz, este foarte greu a conversa cu acel om. Pe principiul “cine se-aseamana, se-aduna”. Desigur, asta nu inseamna ca nu pot aparea canale comune de comunicare intre oricare doi membri. Abordarea unor subiecte comune, facile, cu orice interlocutor si cu siguranta va da rezultate si reactii pe baza carora incepe construirea unei polemici. Din punctul meu de vedere, trebuie sa ai grija ce vei afisa. Daca vei putea a te adapta la decor, vei risca sa aduni in jur doar persoane care nu seamana neeaparat din punct de vedere comportamental sau mental. Evitarea este inevitabila deoarece majoritatea oamenilor ascund interese, asadar, nu vei avea mereu in jurul tau personaje care iti plac sau seamana. Dar, hei! Diversitatea ajuta la globalizare! E un semn bun! (Oare?)

Sa recapitulam, majoritatea suntem plini de subiectivism, dar, per ansamblu, vom avea nevoie de mentori. Chiar daca acela este un om, un muritor, asemenea, care nu face altceva decat sa isi serveasca propriile interese. Adevarul este ca avem in jurul nostru o “jungla urbana”, asa cum imi place a o numi adesea, dar, ca in orice alta jungla, oamenii lupta pentru binele propriu si personal. Dreptul de cetatean reprezinta doar o iluzie si, cum ar spune protagonistul serialului House MD, toata lumea minte. Asadar, daca oamenii isi manipuleaza pana si cele mai apropiate persoane pentru a primi anumite interese, ce pretentii sa avem atunci cand vorbim despre un anume strain? Spun asta pentru ca acela, chiar si mentor, va cauta mereu interesul propriu. Acela isi va dori mereu ceva la schimb pentru acea recunoastere, chiar daca vorbim despre lucruri materiale sau spirituale. Pentru acei oameni vei reprezenta doar un anumit numar aditional, oarecare, de ordine, asa ca, in cazul in care ai impresia ca nu poti accepta un refuz concludent sau o exprimare bizara din partea omului pe care il idolatrizezi, mai bine nu ii ceri parerea. Desigur, putem avea aici o intreaga polemica cu si despre strategii de marketing, propagandisti mincinosi, sau doctrina politica, insa, avand aceasta prima postare, voi incerca sa fiu asa cum am spus, ceva mai vag, motiv pentru care voi publica texte lungi si, pe alocuri, necitete. Nu de alta, dar am pierdut exercitiul scrisului. In fine, am ajuns sa ma lupt ca Don Quijote cu mori de vand, aiurea, aevea, in van. Cautand propriul ego, m-am pierdut pe mine si am dezvoltat o serie anevoiasa datorita unor frustrari personale. Si toate astea datorita recrudescentei unui sadism imatur, aproape virgin, constituit amarnic din obsedanta mea pasiune asupra media scrisa. Dar nu as vrea sa reiau analiza repetatelor, variatelor si inutilelor frustrari socio-culturale care ne inconjoara in perioada aceasta moderna.

Universul nu trebuie sa faca sens pentru noi.

Pe la inceputul carierei mele, dezvoltasem o multumire in a intelege, dezlega siruri alambicate, criptice, cat mai eliptice si dificile pentru oamenii de rand. De asemenea, priveam multe filme grele, cu substanta, pentru care o singura privire nu era suficienta. Simteam nevoia sa le repet pentru a intelege mai multe aspecte, iar acel amalgam sa defineasca basmul, iar apoi imi gaseam refugiu in mintea acelui personaj pentru luni intregi. Acelasi lucru se aplica si in cazul operelor. Cu toate ca nu am fost un foarte mare consumator de beletristica, pot avea un recital si in somn daca vorbim despre definitia iubirii a lui Shakespeare, iar ” The Kingdom of God is within you” mi-a fost ca o biblie. Am sa spun ca in prezent, prefer sa citesc majoritar scrieri despre antreprenoriat, dezvoltare personala sau design si sa privesc documentare cu si despre univers. ( Extraterestrii sunt printre noi! Biblia este cel mai mare mijloc de manipulare in masa! )

Spuneam ca am descoperit universul inca de la o varsta frageda. Am inteles imensitatea acestuia, drept pentru care acum aproape 10 ani il descopeream pe Neil deGrasse Tyson. Inca de la aparitia primelor sale publicatii, acesta a reusit sa m-a proiecteze intr-un slalom perfect, de la “Big Bang” pana la teorii despre ‘Multivers’. Am parcurs cele mai variate domenii ale astrofizicii, motiv pentru care, am ajuns a fi supus unei largiri a bagajului meu de referinte. “Universul nu are obligatia de a face sens pentru noi.” Mi-am amintit de acest citat zilele trecute cand am asistat la o intamplare bizara:

Am intalnit un om al strazii in una dintre intersectiile pe care le frecventez. Acesta avea palaria asezata la un metru in fata, o chitara si recita o poveste scrisa pe o ciorna. Avand in vedere ca am apreciat nascoceala acestuia, m-am oprit pentru cateva minute sa ascult. Apoi a urmat o pauza, vreme in care a venit un grup de ‘animale’ care au smuls foaia pe care o avea in mana, au inceput sa ii ironizeze cu voce tare textul, i-au furat palaria cu banii pe care ii avea si au inceput a alerga. Traim in Romania si asta nu doar ca este un gest culpabil, insa, din pacate, niciunul dintre privitori nu a intervenit. Majoritatea chiar radeau de isprava acelora. O jumatate de ora mai tarziu, un echipaj de la politia locala a aparut, insa, dupa ce au inteles despre ce este vorba, l-au amendat, paradoxal, tot pe calic pentru deranjarea linistii publice. Asa ceva?

In urmatorul moment, mi-am amintit ca am invatat citatul mai sus mentionat. Pentru mine, fapta acestora este inexplicabila. Universul nu a facut sens pentru mine in clipele acelea. Cu toate ca, la randul meu, regretam nepasarea mea. Am dat dovada si eu, involuntar, totodata, deoarece aceasta intamplare bizara m-a facut sa realizez ca oamenii au un univers propriu in care traiesc, asadar: universul fiecaruia dintre noi difera in functie de experiente, trairi si perspectiva. Si cu toate acestea, care este definitia iubirii a lui Shakespeare?

Istoria nu se repetă. Istoricii pur şi simplu se repetă unii pe alţii.

Am ales aceasta modalitate de argumentare deoarece voiam sa fac o introspectie asupra unor idei fundamentale pe care le aprob. Am vorbit despre cronos, realitate si univers pentru a va familiariza cu modul meu de gandire, insa acest articol are un alt scop.

Inca din copilarie am fost indrumat catre activitati creative. Am luat parte la cursuri de innot, sah, aeromodelism, navomodelism, pian, canto si multe altele. La 7 ani am primit o prima varianta de calculator cadou. Eram fascinat de multitudinea lucrurilor pe care le puteam face cu jucaria aceasta. Imi amintesc ca in perioada aceea eram abonat la fel si fel de reviste precum: “Chip”, “My Personal Computer”, “PC World”, “PC Games”, “Level” samd. Acestea ofereau, majoritar, aplicatii sau programe si jocuri trial pe care, odata instalate, le puteai folosi pentru o perioada determinata. Inca de-atunci am invatat tehnici pentru editare foto, video sau digitala. Acasa nu aveam internet, asadar, imi construiam singur  siteuri web pe care, ulterior, le publicam din incinta unui ‘internet cafe’. Da, foloseam servicii pentru hosting gratuite precum k.ro sau go.ro. Minunata perioada!

Ulterior, am schimbat calculatorul, am parcurs mult mai atent paginile revistelor pe care le cumparasem si am invatat interfata unor programe ceva mai cunoscute precum: Dreamwaver, Flash, Flex si Corel. Cu toate ca erau multe categorii software pe care le studiam si in clasele primare, lucram foarte mult in Flash. Imi cream propriile jocuri cu ajutorul ActionScript si eram foarte mandru. (aveam si dovada). Dupa o perioada, am ajuns la crearea unui mic website cu animatii flash, dar, fiind o munca titanica in spate (desen, cod, storyline) am renuntat la idee si m-am intors la prima dragoste: webdesign-ul. In 2006, odata intrat la prima clasa de matematica-informatica a Colegiului National “Nicolae Titulescu” din Craiova, am mers pe un alt drum. Desi eram in stare sa realizez website-uri si jocuri, nu intelegeam mecanismul codului din spate. Eram autodidact, am invatat Pascal, C, C++, HTML si CSS, acesta a reprezentat clipa in care am si creat primul meu proiect serios. In perioada aceea, yahoo messenger era utilizat de toata lumea, ideea unui site cu avatare  si un generator automat, a aparut. Deoarece fiecare thumbnail avea un watermark, evident, s-a popularizat, iar cifrele din analytics au capatat o alta forma si siteul explodat. Asa cum am precizat anterior, am utilizat un subdomeniu gratuit, urmand ca la aproape un an sa cumpar un nou domeniu propriu .net.

In aceeasi perioada aveam sesiuni, in care invatam sa cant la pian, la Scoala Populara de Arte din Craiova, pe care, ulterior, am si absolvit-o. Deoarece prima dragoste o reprezenta zona digitala, am renuntat la aceasta latura artistica. M-am adapta, treptat, m-am inscris pe nenumarate siteuri de specialitate cu ajutorul carora imi gaseam proiecte freelance. Am schimbat, apoi, traiectoria si am ajuns un freelancer pasionat de webdesign, insa fara sa imi dau seama, o noua etapa a vietii mele incepuse. Clientii nu intarziau sa apara, insa profitul nu era tocmai multumitor. Tot in aceeasi perioada, mi-am mai lansat alte 4 proiecte online ( un generator de bannere flash, un blog personal si doua siteuri de entertainment), mi-am gasit un job in it (unde reparam calculatoare si schimbam componente hardware) si am devenit omniprezent la majoritatea evenimentelor digitale din oras (cele mai frecvente: Geek Meet si Open Coffee). De asemenea, am participat la concursuri de web design, programare si matematica (“The future starts today”, “History and Society in the virtual dimension”, “Info-Green”, samd.), unde am obtinut nenumarate aprecieri. Deoarece lucrurile au evoluat mult, simteam nevoia de a imi expanda skillset-ul si de aceea am invatat (la nivel de baza) php, mysql si phpmyadmin. In termeni populari am invatat aproape tot procesul (tehnic) prin care reuseam a crea siteuri si manipulam baze de date.

In 2007, am beneficiat si continuat a ma dezvolta profesional si am adaugat in portofoliu un alt proiect care mi-a ramas in suflet. Am creat o platforma pentru comunitatea locala, am adunat o mana de oameni si am lansat Craiova Blog. Unul dintre cele 10 bloguri colective care aparusera in Romania la vremea respectiva. Am reusit sa ne facem promovare prin stilul liber si nonconformist de abordare a subiectelor accesibile maselor de oameni. Fenomenul se dezvoltase destul de mult, asadar, am primit diverse premii, reclama gratuita in majoritatea publicatiilor locale si am organizat mai multe intalniri cu bloggerii din Craiova. Site-ul continea ateliere pentru poezie, stiri si evenimente, drept urmare, am luat legatura cu politicieni pentru campanii electorale. Singurul venit pe care il producea acel site, pe langa rare campanii care mai valorificau ‘blogosfera’. Imi aduc aminte cu placere de acea perioada, dar, lucrurile au evoluat si fiecare membru a dobandit convingeri diferite, asadar, am oprit provizoriu (cel putin asa credeam atunci) activitatea. ( dupa mai bine de 4 ani )

In perioada aceea, traiam cu impresia ca sunt singurul designer / front-end developer din oras, asadar, oportunitatile nu intarziau sa apara. Am terminat liceul si am intrat la facultatea dorita, anume,  Automatica, Calculatoare si Electronica Craiova. (din perspectiva mea, cea mai buna facultate din Oltenia). Primii ani am fost remarcat pentru knowledge-ul pe care il dobandisem si pentru care, am ajuns a fi cooptat in cercul de grafica al universitatii. Aceasta a reprezentat perioada in care m-am adaptat profesional, insa si momentul in care m-am inscris intr-un ONG: PR Patrat si am creat un altul: JCI Craiova. (niciodata nu fusesem adeptul voluntariatului, dar aveam sansa de a lucra in cadrul unor proiecte interesante). De asemenea, in tot acest timp, am sustinut primele sesiuni de ‘public speaking’ si m-am ocupat de organizarea mai multor evenimente academice. (majoritar ajutam profesori din punct de vedere managerial.)

Am pastrat mereu acelasi drum, asadar, m-am inscris la seminarii de leadership, social media, marketing digital si management al proiectelor europene (in speranta ca intr-o buna zi voi primi finantare. Inca astept…). Asa cum am precizat, mereu am cautat a ma alimenta singur. Inca de la varsta de 14 ani am ajuns independent financiar, chiar daca profitul nu era pe masura asteptarilor. In anul 3 al facultatii, am fost cooptat de o firma franceza de web design pentru deschiderea unei francize in Romania. Timp de un an, am colaborat, insa, dat fiind faptul ca majoritatea clientilor erau straini, automat, ideea unui sediu local a disparut. Aceasta a fost perioada in care am lucrat la primele proiecte mobile, am reusit a-mi perfectiona portofoliul si am invatat ce inseamna cu adevarat managementul unui proiect. (Pana atunci, acelea pe care le preluam erau micute, reperezentand, majoritar, siteuri de prezentare.)

In ultimul an universitar am capatat postul de UI Designer la una dintre cele mai bune firme de IT din Craiova. Fiind o mini-corporatie, regulamentul a fost schimbat. In aceasta perioada am invatat extrem de multe, am cunoscut oameni cu experiente de viata variate si am inteles ce inseamna o companie serioasa. Am lucrat ca front-end developer pentru proiecte realizate in JavaScript, Java sau .Net. Desigur, am participat la o serie noua de traininguri, majoritatea despre metode pentru a lucra in echipa. (Tot in perioada aceasta am invatat sa fac o diferenta clara intre Agile vs Waterfall.)  De asemenea, am continuat sa dezvolt si ca visual designer, deoarece, am realizat majoritatea materialelor de branding. (Daca stau sa ma gandesc, am realizat siteul liceului, am facut propuneri pentru siteul facultatii si am ajutat la crearea siteului itsix.). Asadar, m-am ocupat de imaginea tuturor institutiilor in care am activat pana in acel moment. Am facut slalom intre proiecte diversificate, clienti mari si asteptari pe masura. Consider ca am facut o treaba excelenta, motiv pentru care, doi ani mai tarziu, am primit doua propuneri la care nu ma asteptam, din partea unora dintre cele mai mari corporatii aflate in Romania.

Asadar, am absolvit facultatea si am plecat in capitala, dupa ce am semnat cu una dintre aceste companii, drept urmare, un nou univers mi s-a deschis. Am trecut printr-o perioada de shadowing, am participat la nenumarate cursuri / traininguri / workshopuri de UX / UI si am devenit ceea ce sunt.  A fost momentul in care am realizat importanta studiilor anterioare, deoarece, eram unul dintre aceia care trecusera prin toate etapele arhitecturale unui proiect. Pe parcursul carierei, m-am ocupat pas cu pas, de fiecare detaliu: Consultanta -> BA -> Arhitectura -> Design Thinking -> Wireframes -> Mockups -> Prototip -> Pitching -> Guidelines -> Development.

Am avut mereu placerea de a invata arhitectura, interfata si inovativitatea programelor moderne. Am incercat crearea unei liste provizorii, insa am omis o foarte mare parte dintre acestea. Majoritatea sunt despre design si reprezinta doar varful unui iceberg, insa in cei 10 ani de experienta am trecut prin extrem de multe programe similare. Am sa vorbesc despre acestea si intrebuintarea lor corecta, intr-o viitoare postare in care le-am categorisit relevant. Sper sa ajute o parte dintre cititori chiar daca voi avea majoritar articole in limba engleza. Printre preferate se numara:

De asemenea, am invatat sa lucrez in echipe mixte, am facut o trecere de la Visual Design catre User Experience si, in cele din urma, am ajuns a crea proiecte complete, aducandu-mi, intr-o oarecare masura, aportul in toate categoriile precizate. Am adunat colaborari nenumarate in anii mei de experienta, sute de aplicatii web si oameni la care nu as fi crezut vreo data ca voi ajunge in acest domeniu. In acel moment am considerat ca am ajuns la randamentul maxim in cariera mea. (A nu se confunda cu plafonarea!).

Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes.

Mereu m-am considerat un rebel al societatii si nu m-am adaptat regulilor si, in general, am studiat doar domenii care mi-au placut. Eu nu am aflat ce reprezinta succesul. Scriu asta pentru ca, asa cum am spus in primul paragraf al acestui articol, unii dintre noi traiesc intr-un univers propriu, influentat prin experiente personale. Toata lumea este subiectiva. Pentru fiecare dintre noi, succesul reprezinta altceva. De asemenea, este absurd sa vorbim despre succes general. Socot ca fiecare om experimenteaza atat succesul cat si esecul, in functie de categoria domeniului masurat. Daca un om are o familie iubitoare si liniste acasa, in caminul personal, am putea considera ca are succes pe plan sentimental, corect? Daca, simultan, acelasi om, sufera un esec pe plan profesional, lucrurile se complica. In era digitala, din pacate, succesul se masoara in numarul de likeuri, in influenta pe care o ai si in credibilitatea de care dai dovada. Desigur, asta se aplica in cazul persoanelor publice, pentru care singurul lucru relevant in masurarea succesului, il reprezinta numarul de oameni care se lasa indoctrinati. Asadar, din punctul meu de vedere, succesul este o iluzie si variaza de la un individ la altul. Bineinteles, nici povestea mea de viata nu a fost lipsita de astfel de imprejurari in care am crezut ca am atins nirvana, insa, cand am esuat in alte domenii, mi-am dat seama ca succesul nu este cuantificabil.  Oricum, “Esecurile sunt amprentele care paveaza drumul spre succes.”. Cel putin asa imi place sa ma mint. Am sa ma multumesc cu faptul ca am ajuns a intelege acum ca succesul prevaleaza o anatema nu prea facila pe care o vom intelege la batranete.

N-as vrea sa ma afund intr-o deriva retorica, vorbind la nesfarsit despre societate si univers. Pana la urma, domeniile de activitate sunt revolutionate arereori de oameni care vin, insasi, din interiorul acestora. Asa cum majoritatea cunosc, Jeff Bezos, de la Amazon.com, nu vanduse niciodata carti. Steve Jobs nu vanduse niciodata muzica. Modelul T a fost inventat de un om de afaceri care daduse gres de doua ori si care venea din zona agriculturii, anume, inegalabilul, Henry Ford. Si lista poate continua…

Experienta este cel mai brutal profesor.

M-am plictisit vorbind despre persoana mea, am sa revin la lucruri cu adevarat serioase… cum ar spune Ryan Blair, am sa va povestesc despre cum am cheltuit un milion de dolari pentru a incerca sa ma razbun pe un concurent… Glumesc. In schimb, am sa vorbesc putin despre experienta. Simt nevoia sa prelungesc aceast preludiu conversational. Cu toate acestea, am sa ma laud cu domenii pe care le-am studiat si cu lucrurile pe care am invatat a le crea, pentru ca, pana la urma, si eu sunt ghidat de interese ca orice alt om. Ma afecteaza tot ceea ce ia contact cu sfera mea de intimitate, adica, tot ceea ce este particular, propriu si personal.

In adolescenta, cunostintele obisnuiau sa le spuna parintilor despre mine ca “ma comport ca si cum n-as avea nimic de pierdut, asa ca ar face bine sa fie cu ochii pe mine”. Bineinteles, aveau intotdeauna dreptate. In general, oamenii care au o astfel de atitudine actioneaza, de regula, impulsiv. Nu se tem de consecinte sau de un eventual esec, iar adevarul este acela ca de cele mai multe ori, nu le pasa. Isi canalizeaza toata energia pe ideea pe care vor sa o puna in aplicare si altceva nu mai conteaza. Eu am sa ma folosesc de aceasta abordare de fiecare data cand am de luat un pas sau o decizie importanta. Teama nu reprezinta o scuza buna pentru a duce o forma a vietii caracterizata, majoritar, de inactivitate. Este posibil ca decizia luata sa nu aiba rezultatul scontat, iar actiunea sa nu conduca mereu spre succes, dar, pe de alta parte, rezultatele ar putea fi mai eficiente decat tot ceea ce ne-am imaginat vreodata, iar experienta capatata in urma acestor miscari, sa ajute enorm in ceea ce priveste dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi.

Pentru mine, experienta inseamna perseverenta si cunoastere. Fiecare om este liber sa isi aleaga unul, sau mai multe domenii de interes, iar odata cu perseverenta, munca, autodoctrina si perfidele idealuri efemere pe care fiecare si le stabileste, inevitabil vor aparea si rezultate. Cu toate astea, am sa fiu de partea criticilor si voi alege sa vad doar evanescenta, anevoioasa si dependenta de observator, indefinibila sub forma ei, usor abstracta, insa este necesara o analiza ampla asupra factorilor. Cu orice risc, ma bucura mult faptul ca am prilejul sa fac o scurta recapitulare a experientelor dobandite. Avand in vedere varietatea domeniilor in care am activat, mi-a cam disparut latura mea ca indrumator si am ajuns a ma considera, un simplu om dispensabil. Ma bucur ca pot avea o asemenea retrospectiva profesionala si ca, dupa atatia ani, regasesc aceeasi placere in scrierea unor astfel de articole, basme sau doctrine conversationale. (Hai sa dam vina pe experienta!)

Cu toate ca textul are o alura, usor, aspra, nefinisata, poate, pe alocuri, neverosimila, imi place sa cred ca are si o oarecare simbolistica. Nu am sa incep a ma gratula si a-mi acorda note care sa stea efemer intr-un sertar in abisul memoriei, dar am sa incerc o autoevaluare periodica pentru a imi demonstra, in primul rand propriului alter-ego, importanta unui astfel de traseu. (Mai bine spus, pentru motivarea personala.)

Prin toate vicisitudinile, tribulatiile, repugnele sociale, printre toate inclestarile de dinti provocate de sinusoizitatile vietii zilnice, lunare, anuale, octogenare, continui sa imi afisez nemultumirea. Poate manifest, uneori, aiurea, reprosuri impotriva a tot ce este simluat, fals, artificial, insa, cu toate acestea, daca pornim de la premisa ca viata este o simulare, inseamna ca totul este artificial. Universul reprezentand un ansamblu de patternuri generate de un cod. (Biblia inca se vinde foarte bine, motiv pentru care am sa incetez din a promova astfel de teorii.)

In perspectiva mea, daca plecam cu premisa ca fiecare om traieste intr-o realitate proprie si isi construieste un sistem de valori ierarhic bazat pe experientele anterioare, sau mai bine spus, pe amintirile experientelor anterioare, atunci, din nou, experienta nu poate fi definita colectiv, fiind determinata de observator. Dar de ce sa plecam cu premisa asta? Asa cum am spus, acestea sunt doar niste teorii. Asadar, toate lucrurile pe care urmeaza a vi le prezenta sunt dobandite in urma unor experiente personale. Fiecare proiect avand ceva aparte, o unicitate aparte, ce reprezinta un amalgam de experiente si notiuni ajustate pe parcursul a mai multor ani. Restul e tacere, intangibilitate si repugna sociala.

Sa revenim… Toate acestea constituie o forma virtuala de narcisism, insa acest website va actiona ca paravan, o modalitate ideala de autoechilibrare. Un jurnal online – Metoda perfecta de promovare personala. Am sa incerc scurtarea viitoarelor articole, pentru a ma rezuma la ce este important, insa, asa cum am mentionat, ‘introducerea’ voiam a reprezenta o rafala conversationala non-conventionala. In perioada aceasta ma ocup personal de UXRoyal.com – Un website privat ce ofera servicii de consultanta si design, aceasta avand si doua proiecte lansate, anume, Aww.al si Tesla Broadcast. De asemenea, am propriul meu “Design Repository” in care postez saptamanal. In perioada urmatoare am sa lansez varianta finala pentru aww.al, iar daca voi avea starea necesara, poate voi lansa un site pentru repository. As vrea a ma rezuma la aceste randuri si a le multumi tuturor celor care au parcurs introducerea aceastea. As vrea a mentiona ca acest website va avea articole majoritar in engleza, dar, uneori, voi deveni personal si am sa scriu in romana. Am atasat un formular de contact pentru a pastra legatura si conturi de social media pentru a comunica.

Regards,
Cristian Doiu

Contact:

Social:

Website: http://cristiandoiu.com

Twitter: http://twitter.com/cristiandoiu

Linkedin: http://linkedin.com/in/cristiandoiu

Facebook: http://facebook.com/cristiandoiucom

Dribbble: https://dribbble.com/cristiandoiu

Soundcloud: soon

Youtube: – soon –

Projects:

Research:

Toate materialele grafice au fost cumparate de pe: 

https://graphicriver.net/

http://envetomarket.net/
Skip to toolbar